Hemangioamele sunt cele mai frecvent întâlnite tumori benigne la copii. Acestea apar în primele săptămâni sau luni de viață și pot crește rapid în dimensiuni. Deși majoritatea hemangioamelor sunt inofensive și regresează spontan, există cazuri în care pot provoca probleme serioase, în funcție de localizare și de dimensiuni. Un diagnostic corect și o monitorizare adecvată sunt esențiale pentru a identifica hemangioamele care necesită intervenție sau a exclude complicațiile, iar ecografia este una dintre investigațiile cu rol important în acest proces.

Rolul ecografiei în diagnosticul hemangiomului

În general, diagnosticul inițial al hemangiomului la copii se stabilește pe baza examenului clinic. Sunt însă și cazuri în care este necesară o evaluare mai atentă și în care o ecografie de hemangiom la copii îl poate ajuta pe medic să stabilească un diagnostic cert.[1]

Această investigație permite medicului să evalueze dimensiunea, localizarea exactă și profunzimea leziunii, inclusiv implicarea structurilor adiacente. Această informație este crucială pentru planificarea tratamentului, mai ales în cazul hemangioamelor profunde sau situate în zone delicate. De exemplu, un hemangiom suborbital poate fi evaluat ecografic pentru a determina dacă afectează globul ocular sau structurile perioculare.[1][2][3]

De asemenea, poate fi utilă în diferențierea hemangioamelor de alte malformații sau tumori vasculare care ar putea necesita un tratament diferit sau urgent. În plus, permite monitorizarea non-invazivă a dimensiunii și a caracteristicilor hemangiomului în timp, ajutând la evaluarea răspunsului la tratament sau la identificarea fazei de involuție.[1][2][3]  

Ecografia Doppler, o variantă a ecografiei care evaluează fluxul sanguin, este deosebit de utilă în diagnosticarea hemangioamelor. Procedura este rapidă și, de obicei, nu necesită o pregătire specială. Copilul este așezat confortabil, se aplică un gel special pe piele, iar transductorul este plimbat ușor peste zona de interes. Imaginile sunt vizualizate în timp real pe un monitor.[1][2][3]

Avantajele ecografiei ca metodă de diagnostic pentru hemangiom

Ecografia oferă multiple avantaje:

  • nu utilizează radiații, ceea ce o face ideală pentru copii; 
  • poate fi repetată ori de câte ori este necesar, fără niciun risc pentru sănătatea pacientului; 
  • este o metodă de diagnostic complet nedureroasă și non-invazivă, ceea ce aduce confort atât copilului, cât și părintelui; 
  • permite vizualizarea caracteristicilor hemangiomului și ajută la stabilirea unui diagnostic sigur; 
  • este, în general, mai accesibilă și mai puțin costisitoare decât alte investigații imagistice.[1][2][3]

Când este indicată ecografia în diagnosticul hemangiomului?

De regulă, factorii care influențează decizia de a opta pentru o astfel de investigație privesc eventualele modificări ale hemangiomului (din punct de vedere al aspectului ori al dimensiunii), localizarea problematică a acestuia (ex: în apropierea ochilor, în zona inghinală ș.a) sau suspiciunea privind dezvoltarea unor complicații. De asemenea, ecografia poate fi recomandată atunci când există incertitudini privind natura exactă a leziunii și aceasta trebuie diferențiată de alte tumori vasculare sau malformații. Prezența a mai mult de cinci hemangioame cutanate ridică suspiciunea existenței unor hemangioame viscerale (la nivelul organelor) și este necesară o ecografie abdominală pentru excluderea acestora.[1][2][3] 

Decizia de a efectua o ecografie pentru diagnosticarea sau monitorizarea unui hemangiom la un copil îi revine medicului curant, în urma unei consultații și a unei evaluări clinice amănunțite. Această decizie este, de obicei, luată de un specialist care are expertiză în managementul hemangioamelor la copii.[1][2][3]

Datorită informațiilor esențiale despre natura vasculară a leziunii, fluxul sanguin și dimensiunile acesteia pe care le oferă, ecografia permite medicilor să stabilească un diagnostic precis în cazul unui hemangiom la copil și să monitorizeze evoluția sa. Contribuie astfel la stabilirea unui plan de management optim, asigurând că micuții pacienți beneficiază de cea mai bună îngrijire posibilă, fără disconfort sau riscuri inutile.  

Disclaimer: Acest articol are caracter informativ și nu poate înlocui vizita la medic. Pentru recomandări privind investigațiile necesare și alte detalii ce vizează managementul corect al unei afecțiuni, adresează-te unui medic! 

Surse: 

  1. Darrow, David H, et al. „Diagnosis and Management of Infantile Hemangioma”, PEDIATRICS, vol. 136, no. 4, 29 Sept. 2015, pp. e1060–e1104, publications.aap.org/pediatrics/article/136/4/e1060/73846/Diagnosis-and-Management-of-Infantile-Hemangioma, https://doi.org/10.1542/peds.2015-2485. Accesat la 22 Mai 2025.
  2. Park, Meerim. „Infantile Hemangioma: Timely Diagnosis and Treatment”, Clinical and Experimental Pediatrics, vol. 64, no. 11, 23 July 2021, pp. 573–574, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8566800/, https://doi.org/10.3345/cep.2021.00752. Accesat la 22 Mai 2025.
  3. Rešić, Arnes, et al. „The Evaluation, Diagnosis, and Management of Infantile Hemangiomas—a Comprehensive Review”, Journal of Clinical Medicine, vol. 14, no. 2, 10 Jan. 2025, p. 425, www.mdpi.com/2077-0383/14/2/425#B53-jcm-14-00425, https://doi.org/10.3390/jcm14020425. Accesat la 22 Mai 2025.