Primul Ajutor: cum să salvezi vieți în situații de urgență

Primul ajutor este esențial în situațiile de urgență, atunci când fie că sunt accidente rutiere, persoane care leșină sau persoane care se sufocă. Cunoașterea tehnicilor de prim ajutor poate face diferența între viață și moarte pentru aceste persoane. În acest articol, vom explora cum să recunoaștem situațiile în care este necesar primul ajutor și cum să acționăm într-un mod eficient și rapid.

Recunoașterea situațiilor de urgență

Exista o serie de situații în care este necesar primul ajutor. Una dintre ele este atunci când observăm un accident rutier. Dacă suntem martori la un accident și nu se află cadre medicale la fața locului, putem interveni și acorda primul ajutor. De asemenea, dacă observăm o persoană care a leșinat sau care se sufocă, putem interveni pentru a-i salva viața.

Înainte de a demara orice acțiune, este important să ne asigurăm că știm ce avem de făcut și că suntem suficient de pregătiți pentru a face față situației. Este esențial să ne asigurăm că nu vom produce mai mult rău decât bine. De exemplu, în cazul unei posibile fracturi sau leziuni la nivelul coloanei cervicale, trebuie să evităm orice mișcare a persoanei respective.

Protocolul de prim ajutor

Există două etape principale în ceea ce privește acordarea primului ajutor. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „cei 5 de A” și reprezintă o formulă memotehnică pentru acționarea în situații de urgență. Iată ce înseamnă fiecare dintre acești „A”:

1. Asigura-te: Primul pas în acordarea primului ajutor este să ne asigurăm că suntem în siguranță. Dacă există un pericol imediat, cum ar fi o scurgere de gaze, trebuie să ne asigurăm că nu suntem expuși și că nu ne punem viața în pericol.
2. Anunță: După ce ne-am asigurat că suntem în siguranță, trebuie să anunțăm situația de urgență la numărul de telefon de urgență, 112. Trebuie să fim conciși și să furnizăm informații precise despre locație, situația întâlnită și starea de sănătate a persoanei afectate.
3. Alarmează: În unele situații, este posibil să avem nevoie de ajutor suplimentar sau de manevre de resuscitare. De aceea, este important să alarmăm și persoanele din jur pentru a ne asigura că avem sprijin în acțiunile noastre.
4. Astâmpăra: Dacă există deja o mulțime de persoane adunate în jur, trebuie să avem grijă să nu aglomerăm și mai mult zona afectată. Este important să menținem o cale liberă pentru salvatori și să nu îngreunăm respirația sau alte funcții vitale ale victimei.
5. Acționează: După ce am trecut prin toate aceste etape, putem începe să acționăm. Este important să evaluăm rapid starea victimei și să aplicăm măsurile de prim ajutor adecvate. Un protocol utilizat în aceste situații este denumit PAS (Privește, Asculta, Simte) sau ABC (Air, Breath, Circulation).

Evaluarea stării victimei

Evaluarea stării victimei este esențială pentru a determina dacă persoana se află în stop respirator sau cardiac. Acest lucru ne va ajuta să decidem ce măsuri de prim ajutor trebuie luate. Iată cum se realizează evaluarea:

1. Privește: În primul rând, trebuie să ne uităm atent la victima și să observăm dacă respiră. Putem face acest lucru aplecându-ne deasupra victimei și privind dacă abdomenul acesteia se ridică și coboară, indicând o respirație normală.
2. Asculta: În același timp, trebuie să ascultăm dacă există o bătaie cardiacă. Putem face acest lucru prin plasarea degetelor pe gât pentru a simți pulsul sau prin utilizarea unui stetoscop în cazul în care avem acces la unul.
3. Simte: În cele din urmă, trebuie să simțim dacă victima respiră pe obrazul nostru. Dacă simțim căldura și fluxul de aer, înseamnă că victima respiră.

Această evaluare ne va ajuta să determinăm dacă persoana se află în stop respirator, cardiac sau ambele. Stopul cardio-respirator este o situație foarte periculoasă, deoarece creierul poate suferi leziuni ireversibile după doar câteva minute de absența oxigenului. De aceea, este esențial să acționăm rapid și eficient.

Acordarea primului ajutor în cazul unui stop cardio-respirator

În cazul unui stop cardio-respirator, primul pas este asigurarea permeabilității căilor respiratorii. Pentru aceasta, putem extinde capul victimei și trage ușor de bărbie pentru a deschide calea respiratorie. Apoi, putem începe cu compresiuni toracice și insuflații.

Insuflațiile se fac prin pensarea fosei nazale și suflarea cu putere în cavitatea bucală a victimei, astfel încât aerul să ajungă în plămâni.

Compresiunile toracice se efectuează prin fixarea mâinii stângi în regiunea procesului xifoid al sternului, deasupra stomacului. Trebuie să efectuăm compresiuni puternice cu mâinile drepte, numărând în minte ritmul corect: unu și doi și trei și patru și cinci. Acest ritm asigură o frecvență adecvată de compresiuni, de aproximativ 100 de compresiuni pe minut.

Este important să continuăm alternarea între compresii și insuflații până când ajunge ajutorul medical de urgență.

Situații de urgență care pot periclita viața

Pe lângă stopul cardio-respirator, există și alte situații de urgență care pot periclita viața unei persoane și care necesită primul ajutor. Un exemplu este hemoragia, care poate duce la pierderea periculoasă a sângelui și chiar la stopul cardio-respirator. Este important să evaluăm rapid tipul de sângerare și să acționăm în consecință.

Pentru hemoragii arteriale, putem aplica o compresie strânsă deasupra locului leziunii cu ajutorul unei fâșii sau a unui obiect care poate asigura o presiune puternică. În cazul sângerărilor venoase, compresia se face sub locul sângerării. Este important să înregistrăm ora la care am aplicat compresa pentru a putea elibera presiunea la intervale regulate.

Dacă observăm căile respiratorii blocate, trebuie să evităm să încercăm extragerea obiectului, deoarece putem provoca și mai mult rău. În schimb, putem încerca insuflarea prin fosele nazale sau prin cavitatea bucală.

În cazul leziunilor la nivelul coloanei cervicale sau al craniului, este esențial să nu mutăm sau să mișcăm persoana înainte de sosirea echipei medicale. Aceste tipuri de leziuni pot duce la paralizie și necesită o atenție deosebită.

Dacă observăm o fractură la un membru, putem fixa o atelă pentru a imobiliza zona afectată. Aceasta poate fi realizată cu ajutorul unor materiale improvizate, cum ar fi o scândură sau o creangă puternică, sau chiar cu ajutorul celuilalt membru nedeteriorat. Fixarea atelei trebuie să fie strânsă și să asigure o susținere adecvată a osului fracturat.